Mi-am reînnoit de curând abonamentul la Biblioteca Județeană deoarece aveam deja multe titluri pe listă și timp puțin până la finele anului. Nu-mi amintesc de unde și când a poposit pe lista mea această carte, dar a devenit printre favoritele anului acesta. Dacă stau bine să mă gândesc am citit multe cărți bune anul acesta.
,,Din cer au căzut trei mere de Narine Abgarian este o carte pe care o termini repede, dar acest lucru nu îi scade din profunzime. Într-un sat uitat de lume ni se înfățișează istoriile mai multor familii și a puținilor descendenți rămași să locuiască în sat. Viața simplă și valorile corecte te cuceresc iar chiar dacă traiul devine dificil datorită războiului sau a foametei, oamenii rămân dârzi precum stâncile care-i înconjoară.
Desigur, putem spune că viețile nu pot fi atât de complicate la sat, dar ce viață e ușoară până la urmă? Fiecare om și-a purtat durerile demn și le-a împărtășit în comunitatea unită, astfel încât toată lumea a învățat din ele. În majoritatea cărții o avem ca personaj principal pe Anatolia, singura supraviețuitoare a unei familii de vază. Aceasta devine bibliotecară, un loc de muncă care îi face plăcere și rămâne pe post în ciuda insistențelor soțului abuzator de a renunța. Nu renunță nici atunci când e la un pas să-și piardă viața datorită bătăilor soțului, în urma cărora acesta fuge din sat și nu se mai întoarce. Ajunsă aproape de șaizeci de ani, acceptă să se căsătorească cu fierarul satului, Vasili, un om tăcut, blând și cu respect pentru oamenii cu carte. În spatele acestei căsătorii stă verișoara lui Vasili care nu dorea ca cei doi să-și petreacă bătrânețile singuri. Este doar un exemplu de duioșie și grijă pentru cei jur pe care-l întâlnim în carte. Fiind relativ izolați de alte comunități, oamenii din sat se bazează atât pe propriile puteri, cât și pe ceilalți.
Elementele de supranatural pe care le întâlnim se combină firesc cu realitatea satului. Un băiat care vede stâlpi albaștri ridicându-se la cer de fiecare dată când o persoană moare, un păun alb misterios care nu se înțelege cu nimeni în afară de un copil, o fostă soție care apare pe verandă sau un soț mort care apare în vis pentru a cere pantofii noi, toate par normale în această lume. Cei implicați nu încearcă să le explice și nu se sperie, găsesc semnificația și trăiesc în continuare.
Pe parcursul romanului am fost alături de săteni în durerile și bucuriile lor. Speranța nu a lipsit niciodată și chiar te-ai simțit încurajat de cele întâmplate. În plus se adaugă scenele amuzante, apărute când nu te așteptai și creând râsete.
0 Comments