Fata de pe peron de Samantha M. Bailey - recenzie

 


Comanda pe care am făcut-o pe elefant.ro conÈ›inea È™i această carte care m-a făcut să stau trează până la o oră indecentă È™i s-o termin. AcÈ›iunea trecea repede È™i autoarea are un mod aparte de a te face să vrei să afli ce se întâmplă È™i de ce, cât mai repede. 

Romanul de debut al autoarei aduce în prim plan două personaje feminine. Din păcate, une dintre ele moare chiar în primul capitol, dar ne însoțește prin retrospective în capitole alternante cu acțiunea prezentă. Fiecare capitol oscilează între trecut și prezent iar oricât de incitant este prezentul, m-a surprins cât de bine se desfășoară și se descoperă cele petrecute în trecut. Au existat detalii relevate spre sfârșit, când credeai că știi tot ce se poate întâmpla și nu te mai surprinde nimic.

Morgan Kincaid este o văduvă lăsată de soÈ› cu datorii monumentale după acesta a jecmănit multă lume, chiar È™i pe cunoscuÈ›ii È™i familia sa. AÈ™a că atunci când acesta se sinucide, Morgan rămâne să tragă ponoasele după activitatea lui ilegală, ea neÈ™tiind cu ce se ocupă soÈ›ul ei. 

Într-o zi, când se întoarce de la muncă și stă pe peron, o femeie îi spune pe nume și îi încredințează bebelușul ei, spunându-i să aibă grijă de el. Apoi se aruncă în fața trenului și moare. Morgan devine din nou suspectă când se află că pe lângă bebeluș, femeia misterioasă îi lasă și întreaga avere de administrat în numele copilului. Cum Morgan nu o cunoaște deloc pe această femeie, decide să pornească pe un drum de reabilitare a numelui ei și de a descoperi cine era femeia și care era legătura dintre cele două.

Femeia misterioasă era Nicole, o femei de succes cu propria firmă listată la bursă, un soÈ› iubitor, prieteni buni È™i de curând devine È™i mama unei fetiÈ›e adorabile. Totul pare perfect, dar Nicole e măcinată de un secret, o greÈ™eală din trecut care o bântuie de peste douăzeci de ani. 

Cititorul este pus în ipostaza de a empatiza cu ambele personaje feminine care au trecut prin greutăți greu de imaginat. Este uÈ™or să fii tras în vârtejul de evenimente È™i să dai paginile cât mai repede pentru a vedea cine e vinovat È™i cine nu. Pentru că la un moment dat am început să fiu È™i eu suspicioasă, probabil o înclinaÈ›ie căpătată de la Morgan. Ca învățătură, este să ai încredere în ceea ce vezi cu ochii tăi È™i în sentimentele tale, nu în ceea ce spun terÈ›e persoane. 

Romanul a fost tare plăcut, un thriller care te È›ine în priză. Faptul că abia spre ultima treime din carte am avut bănuieli despre adevăratul făptaÈ™ mă face să o apreciez mult. Mai ales că surprizele sunt la tot pasul È™i nu sunt întotdeauna nepericuloase. 

Ce m-a învățat această carte?

M-a lăsat cu un gust amar, dar până la urmă așa este și viața. Cât suntem cititori avem o viziune largă asupra evenimentelor și tuturor personajelor și mi se pare trist că știm mai multe amănunte decât însuși cei care au participat în acțiune. Unele personaje rămân cu regrete sau nu știu pur și simplu ce s-a întâmplat, în timp ce cititorul știe detalii care le-ar ușura conștiința personajelor. Bănuiesc că și aceasta este o metodă bună de a te captiva o carte, nu?





Post a Comment

0 Comments