Penultima carte pe care am citit-o, am terminat-o în mai mult de trei luni. "Dacă pisicile ar dispărea din lume" este o carte pe care am terminat-o în trei zile. Genki Kawamura ne-a propus o carte pe care nu o putem lăsa din mână de parcă nu am mai avea timp să o citim, exact ca și personajul principal. Doar că el nu mai are timp deloc.
Un postaș de treizeci de ani primește un diagnostic crunt și o veste și mai groaznică, nu mai are mult timp de trăit. Surpriza vine când ajunge acasă și se întâlnește cu Diavolul și acesta îi spune că nu mai are de trăit nicio zi. Desigur, acest lucru se poate schimba dacă acceptă un târg, să renunțe în fiecare zi la un lucru pentru încă o zi de viață.
Sună bine, nu? Instant m-am gândit la toate lucrurile nefolositoare pe care le întâlnim zilnic și cât de ușor ar fi să faci rost de zile în plus. Așa se gândise și personajul nostru principal când a acceptat. Doar că lucrul la care trebuia să renunțe îi era anunțat de Diavol cu o seară înainte. Dacă accepta, trăia și a doua zi.
La început au fost lucruri simple, telefoanele, ceasurile și altele la care cu puțină strădanie se putea renunța. La urma urmei, erau mai puțin importante decât viața unui om. Doar că viața fiecăruia e diferită și fiecare prețuim altfel lucrurile.
Cu fiecare lucru pe care îl pierde, poștașul nostru își dă seama de importanța lor, își amintește de oameni dragi și de relația întreruptă cu tatăl său. După moartea mamei, cei doi nu au mai ținut legătura, singura ființă apropiată pe care o avea era motanul Varză. Așa că Diavolului nu i-a luat mult timp să formuleze cererea, să dispară pisicile sau băiatul.
Nu vi-l imaginați pe necurat cu o înfățișare oribilă, acesta avea corpul băiatului, dar cu un stil vestimentar total opus, mereu în bermude și cu cămăși colorate. Mi s-a părut un aspect interesant pentru că într-o seară cei doi au avut un dialog care mi-a pus într-o altă lumină noțiunile de bine și rău. Pentru că Diavolul reprezenta invidia pe care băiatul o avea pentru viața pe care nu a avut curaj să o aibă. Câți dintre noi nu au astfel de regrete, care îi macină, creează invidie și frustrare.
Aspectul felin al acestei cărți este subiect sensibil pentru iubitorii de pisici. Să ai pisici în viața ta nu e un lucru înțeles facil de cei care nu au pisici. Nu este vorba despre asigurarea hranei și a adăpostului, este și despre apropierea sufletească. Dacă ar putea vorbi, abilitate pe care Varză o dobândește pentru scurt timp în carte, sunt sigură că ele ar explica mai bine, ba chiar ar avea altă variantă.
A fost o carte tristă, dar frumoasă și totuși cu momente în care am râs copios. Dacă aveți vreo felină feroce pe aproape sunt sigură că o veți înțelege și mai bine.
0 Comments