După Doom at your service, am decis să-l urmez pe Seo In-Guk într-o altă dramă unde a arătat cât de versatil este ca actor. Drama de optsprezece episoade este bazată pe o acțiune rapidă cu multe accente comice. Acesta este și principalul motiv pentru care am început-o și nu m-a dezamăgit, este o comedie veritabilă.
Nam Han-Jun este un fost profiler care după ce a ieșit de la închisoare și-a deschis o cafenea cu iz spiritual. El se dă drept șaman și se întâlnește cu multe cazuri, cu mulți oameni care îi vor ajutorul din diferite motive. Își face o faimă mai ales în cercul celor mai înstăriți deoarece banii sunt foarte importanți pentru el. Alături de sora sa care e hacker și un fost polițist creează o iluzie reușită a ghicitului sorții.
De cealaltă parte, Han Jae-Hui (Oh Yeon-Seo) este o detectivă justă și proactivă care pune mult patos în cazuri și are o echipă care o susține, deși nu sunt cei mai bine priviți din secție. Toate personajele secundare sunt bine croite și prinzi drag de ele rapid. Are în plus un aliat de nădejde, pe procurorul care o ajută mereu să obțină partea de documentație și aprobări ale cazurilor și care are grijă să nu se abată de la drumul prestabilit.
Accentul nu cade atât de mult pe partea romantică, deși este amuzant să-i vedem pe protagoniști negându-și sentimentele reciproce. Cazurile curente îi fac să lucreze împreună, ceea ce este foarte dificil și hilar în același timp. Totuși, un incident din trecut îi unește mai mult decât cred, iar nimic nu-i oprește când descoperă că sunt pe urmele aceluiași ucigaș în serie.
La un moment dat pare greu să urmărești toate personajele noi, în fiecare episod era alt infractor introdus, care avea cumva legătură cu deslușirea ucigașului, deci trebuia să fiu extra atentă. În plus, Nam Han-Jun își ascundea bine momentele de inteligență cu o atitudine de tont pus pe farse. De parcă faptul că era puțin egocentrist și obsedat de curățenie nu era destul. Este un personaj colorat și excentric, care face show constant, dar are o minte ageră care știe exact când să prindă un indiciu și cel fel de caracter care omul cu care relaționează.
Han Jae-Hui nu se lăsa mai prejos, creând impresia că uneori pierdea infractori la cât de riguroasă era; nu se abătea de la lege, chiar dacă nu era neapărată nevoie să o încalce, nu era flexibilă în situații cruciale. Primește puncte în plus pentru că pare singura din poliție care știe să se bată și are mai multe cascadorii decât ceilalți. Totodată, este responsabilă pentru echipa ei iar dacă e cândva precaută, e pentru siguranța celorlalți colegi.
Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost entuziasmul cu care toate părțile implicate încercau să deslușească care sunt răufăcătorii și competiția de a prinde ei primii făptașul. Acțiunea a decurs rapid și am fost ușor atrasă în poveste.
0 Comments